ȘEDINȚE PUBLICE DE JUDECATĂ

Iunie 2018
DuLuMaMiJoVISa
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
242627282930

COMUNICAT DE PRESĂ

05.06.2018

I. În ziua de 5 iunie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituție și al art.11 alin.(1) lit.A.a) și art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a pronunțat, în cadrul controlului anterior promulgării, asupra următoarelor obiecții de neconstituționalitate:

A. Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, formulată de Președintele României.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi,

1. A respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.I pct.8 și ale art.II din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României sunt constituționale în raport de criticile formulate;

2. A respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate referitoare la celelalte dispoziții criticate din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României.

B. Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, formulată de Președintele României.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională,  cu majoritate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii  pentru modificarea și completarea Legii nr.317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat depășirea termenelor de sesizare a Curții Constituționale, deoarece sesizarea a fost înregistrată pe rolul instanței constituționale în data de 11 mai 2018, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art.77 alin.(3) din Constituție, care, în speță, a început să curgă din data de 30 martie 2018, când Parlamentul a trimis legea spre promulgare, ulterior reexaminării acesteia întemeiate pe Decizia Curții Constituționale nr.61 din 13 februarie 2018.  Prin urmare, Curtea a constatat că sesizarea nu întrunește condițiile prevăzute de lege și Constituție pentru a putea fi analizată pe fond, fiind depășit stadiul procedurii constituționale în care ar fi putut fi formulate critici de neconstituționalitate cu privire la prevederile legale reexaminate. De asemenea, întrucât o parte din criticile formulate de Președintele României vizează conținutul normativ al unor dispoziții ale legii în forma adoptată inițial de Parlament, care nu au fost supuse procedurii de reexaminare, pentru care termenul de 20 de zile de exercitare a dreptului de sesizare a Curții Constituționale a început să curgă din data de 27 decembrie 2017, dată la care legea a fost trimisă Președintelui spre promulgare, în temeiul art.77 alin.(1) din Constituție, Curtea a reținut că termenul în care Președintele României putea solicita verificarea constituționalității respectivelor dispoziții a expirat, astfel că instanța de contencios constituțional nu este îndrituită să efectueze un atare control.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României.

II. În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României, al art.11 alin.(1) lit.d) și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.56 alin.(1) lit.c) teza întâi din Legea nr.53/2003 - Codul muncii și ale art.53 alin.(1) teza întâi din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.56 alin.(1) lit.c) teza întâi din Legea nr.53/2003 - Codul muncii și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care sintagma „condiții de vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Pentru a decide astfel, Curtea a apreciat că încetarea de drept a contractului individual de muncă pentru femei la o vârstă mai mică decât cea a bărbatului poate dobândi valențe discriminatorii pe criterii de sex și încalcă dreptul la muncă al femeii, atât timp cât nu rămâne o opțiune a acesteia să înceteze raporturile de muncă la o vârstă mai mică decât bărbatul, respectiv la vârsta când poate solicita deschiderea dreptului la pensie. Prin urmare, la vârsta de 63 de ani, femeia trebuie să aibă dreptul de a opta pentru continuarea raportului de muncă până la vârsta la care legea prevede încetarea de drept a contractului individual de muncă și pentru bărbați, respectiv 65 de ani,  potrivit ipotezei art.56 alin.(1) lit.c) teza întâi din Legea nr.53/2003.

Prin aceeași decizie, Curtea, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.53 alin.(1) teza întâi din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, considerând că soluția legislativă care prevede o vârstă de pensionare diferită pentru femei în raport cu bărbații este constituțională.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanțelor care au sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. 

Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Compartimentul Relații externe, relații cu presa şi protocol al Curții Constituționale


« inapoi