I. În ședința din 17 februarie 2021, Curtea Constituțională, în cadrul controlului legilor anterior promulgării, a decis:
a) Cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Guvernul României și a constatat că este neconstituțională, în ansamblul său, Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.168/2020 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea și completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educației naționale nr.1/2011, precum și a altor acte normative, și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2020 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori.
Curtea a constatat că legea examinată a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, consacrat de art.61 alin.(2) din Constituție.
b) Cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate (după conexarea celor trei sesizări cu același obiect formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, de Guvernul României și de Avocatul Poporului) și a constatat că sunt constituționale, în raport cu criticile formulate, dispozițiile Legii privind modificarea și completarea Legii nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
II. În aceeași ședință, Curtea Constituțională, în cadrul controlului posterior promulgării, a decis:
1. Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii” din cuprinsul dispozițiilor art.52 alin.(3) din Codul de procedură penală este neconstituțională;
Pentru a pronunța această soluție, Curtea Constituțională a reținut că sintagma „cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii” din cuprinsul dispozițiilor art.52 alin.(3) din Codul de procedură penală este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, precum și faptul că aceasta încalcă principiul securității raporturilor juridice și principiul autorității de lucru judecat, fiind, astfel, contrară prevederilor art.1 alin.(3) și (5) din Constituție și art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
2. Cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.249 alin.(1) din Codul de procedură penală și ale art.32 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului.
*
Deciziile sunt definitive şi general obligatorii.
Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
III. De asemenea, Curtea Constituțională a dispus amânarea judecății pentru data de 23 februarie 2021 a următoarelor sesizări de neconstituționalitate:
– Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii camerelor de comerț din România nr.335/2007, obiecție formulată de 51 de deputați aparținând Grupului Parlamentar al Uniunii Salvați România, Grupului Parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România, precum și neafiliați;
– Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.31/2020 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, obiecție formulată de Guvernul României.
Compartimentul Relații externe, relații cu presa şi protocol al Curții Constituționale